Medierea

În calitate de avocat titular al Cabinetului, Corina Florea a participat la cursurile organizate de Ambasada S.U.A din România şi Ministerul Justiţiei, desfăşurate la Centru Pilot de Mediere Craiova, la finalul cărora a obţinut diploma de mediator profesionist atestat de Ministerul Justiţiei, devenind şi membru fondator al Asociaţiei Mediatorilor din Sibiu.

Ulterior Consiliul de Mediere a aprobat şi avizat forma de exercitare a profesiei şi calitatea de mediator autorizat a titularului Corina Florea, înscris în tabloul mediatorilor la poziţia 1761.

Întrucât soluţia alegerii unei căi alternative de soluţionare a disputelor devine pe zi ce trece un instrument tot mai căutat şi apreciat, încercam în cele ce urmează să va familiarizăm cu această modalitate de rezolvare a disputelor.

CE ESTE MEDIEREA ?

Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiţia, fiind o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, că persoană aptă, neutră, imparţială şi fără putere de decizie, să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Importanţa procedurii de mediere rezidă din faptul ca părţile să găsească împreună o soluţie care să rezolve neînţelegerile dintre ele.
Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a litigiilor - ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanţe dovedeşte lipsa de dorinţă, dar şi de informare a justitiabililor de a folosi cu eficienţă dialogul pentru rezolvarea disputelor.
Pentru că mediul juridic actual descurajează soluţionarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora.
Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă şi durează mai puţin faţă de procesele din instanţă; se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate maximă. Mediatorul are obligaţia de a păstra secretul dezbaterilor, atât faţă de persoanele cu care
intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât şi faţă de experţii pe care părţile îi angajează în diferite cauze.
Prin mediere pot fi soluţionate numeroase litigii - de la cele de drept civil, precum: granituire, revendicare, evacuare, partaj, la cele de dreptul familiei - divorţ, partaj, încredinţare minori, vizitare minori, până la cele de drept penal - plângeri prealabile de lovire, calomnie, tulburare de posesie, distrugere, de drept comercial - somaţii de plată, pretenţii, executarea contractelor, litigii între asociaţi, precum şi de dreptul muncii - drepturi salariale, concedieri.
Se pot efectua medieri pentru toate tipurile de conflicte în care părţile acceptă dialogul ca modalitate de clarificare a intereselor în scopul ajungerii la o înţelegere comună.
În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din codul de procedură civilă. dispunând restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru investirea acesteia.

CE FACE MEDIATORUL?

Mediatorul este ales de comun acord de către părţi. Acesta aplică metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Decizia de a agrea un anumit aspect legat de obiectul litigios aparţine în exclusivitate părţilor, rolul mediatorului fiind acela de a facilita procesul. Mediatorul are dreptul la plată unui onorariu, stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielor ocazionate de mediere.
Onorariul trebuie să fie rezonabil, să ţină cont de natură şi de obiectul conflictului, precum şi de numărul părţilor implicate. Dacă nu se convine altfel, onorariul se achita de ambele părţi în mod egal.

CUM SE FACE MEDIEREA?

Părţile se prezintă împreună la mediator. Procedura medierii este voluntară şi poate fi încheiată în orice moment de oricare din părţi. Dacă se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, poate invită în scris cealaltă parte să accepte medierea, stabilind un termen. Dacă cealaltă parte refuză sau nu se prezintă în mod repetat, medierea se consideră neacceptata. Declanşarea procedurii de mediere este marcată de momentul semnării acordului de mediere.

Părţile pot angajă mai mulţi mediatori şi pot fi însoţiţi sau asistaţi de avocaţi, cunoştinţe sau rude. Dacă este necesară lămurirea unor aspecte ţinând de domenii specializate, mediatorul poate solicita avizul unui specialist sau expert în domeniul respectiv. Înţelegerea la care ajung părţile este supusă întotdeauna verificării de legalitate şi, după caz, încuviinţării sau autorizării instanţei de judecată, notarului sau altei autorităţi care ar fi competentă să soluţioneze conflictul în lipsa medierii.
Trebuie precizat însă că instanţele nu controlează rezultatul medierii, materializat sub forma unui proces verbal de soluţionare a medierii, ci îl pot aviza ca pe o soluţie a acestei proceduri.